Modelarea cadrului artistic al imaginii figurative prin metafora plastică (anii 1975-1980)

Abstract

Articolul dat scoate în vizor tendinţele evolutive ale picturii figurative moldoveneşti de la mijlocul anilor ’70 ai sec. XX. Urmărind o dezvoltare consecutivă a principiilor moderne implementate de la începutul anilor ’60, pictura naţională marchează, la mijlocul anilor ’70, o schimbare importantă, care enunţă noi strategii expresiv-interpretative. Acestea se evidenţiază atât prin substratul plastic al formelor figurative cât şi prin conţinutul semantic al mesajului produs de imaginea figurativă în tablou. Forma plastică se concentrează pe reproducerea metaforică a chipului ştiut, văzut sau memorat, ajustat la o „figură de stil”, care reproduce în spaţiul plastic imaginea unei idei, deduse din tema subiectului şi din realitate. În acelaşi timp, şi mesajul subiectelor caută expresii mai complexe, prin care se dezvăluie un discurs profund legat de sensibilitatea introspectivă a spiritului uman. Noile intenţii includ unele căutări în aria expresionismului romantic şi a suprarealismului iraţional.