Transmisii planetare precesionale

Abstract

Invenţia se referă la construcţia de maşini, şi anume la transmisiile mecanice. Transmisia conţine o carcasă (1), o roată-satelit (2) cu două coroane dinţate conice (3) şi (4), antrenată cu un arbore manivelă (5) în mişcare sferospaţială în jurul unui punct fix, şi două roţi conice centrale (6) şi (7), una imobilă (6),fixată în carcasă (1), iar alta mobilă (7), montată pe arborele condus (8). Dinţii coroanelor (3) şi (4) roţii satelit (2) au profilul de flanc în formă de arc de cerc, iar dinţii roţilor conice centrale (6) şi (7)  profil curbiliniu cu curbură variabilă, dependent de unghiurile  şi , numărul de dinţi Z şi coraportul numerelor de dinţi ai roţilor, conjugate în angrenările (Z1 - Z2) şi (Z3 - Z4), precum şi de raza r a arcului de cerc a profilului dinţilor coroanelor (3) şi (4). Configuraţia valorilor numerice ale parametrilor menţionaţi determină geometria şi cinematica contactului convex-concav al dinţilor, gradul de acoperire frontală, exprimat prin numărul perechilor de dinţi, concomitent aflate în angrenare, şi unghiul de presiune între profilurile dinţilor conjugaţi. Executarea roţilor cu dinţi inclinaţi asigură majorarea liniei sumare de contact şi cotei de rostogolire pură a dinţilor în angrenare, datorită interacţiunii lor sferospaţiale. Angrenarea dinţilor este multipară, profilurile dinţilor conjugă în contacte cu geometrie convex-concavă cu diferenţă minimă a curburilor şi cu viteza relativă de alunecare redusă, iar profilurile de flanc active interacţionează între ele cu unghiuri mici de presiune reciprocă.