Transmisie planetară precesională

Abstract

Invenția se referă la construcția de mașini, anume la transmisiile precesionale. Transmisia precesională conține o carcasă 1, în care sunt amplasate o roată-satelit 2 cu două coroane dințate conice 3 și 4, un arbore cu manivelă 5 și două roți dințate conice centrale, una fixă 6 legată rigid cu carcasa 1 și alta 7 legată de un arbore condus 8, roțile conjugă în angrenări convex-concave multipare cu dinții roții-satelit 2 executați cu profil în arc de cerc cu raza r, iar a roților dințate 6 și 7 cu profiluri curbilinii cu curbura variabilă crescândă către vârful acestora, vârful dinților coroanelor roții-satelit se descrie cu un arc de cerc concav de raza ra  r cu originea amplasată pe axa de simetrie a acestora, astfel încât punctele comune ale arcurilor și situate în oglindă și distanțate unul față de altul în funcție de mărimea razei ra și de diferența razelor (ra -r), totodată în cazul în care unghiul de precesie k=0° punctul de contact de pe profilul dinților roții satelit coincide cu punctul de contact k1 de pe profilul roții centrale cu coordonata unghiulară atunci profilurile dinților pentru unghiul de precesie variabil în diapazonul profilurile dinților nu vor contacta între ele, respectiv, nu vor fi solicitate cu sarcină, iar în cazul în care punctul de contact este amplasat pe porțiunea dinților roții centrale cu coordonata unghiulară variabilă în diapazonul atunci din angrenare se exclude doar cota parte a unei perechi de dinți proporțională cu coraportul arcurilor și astfel în spațiul interdental al dinților roților conjugate pentru se formează o cavitate cu funcții de „buzunare” de acumulare a lubrifiantului și de „perne” de amortizare a sarcinilor dinamice generate la vitezele unghiulare mari ale roților și de erorile posibile de execuție a acestora.