Aspecte aplicative de valorificare a produselor secundare vinicole

Abstract

Vinul reprezintă o băutură alcoolică obținută printr-o fermentare parțială sau completă a mustului din struguri proaspeți. În afara produselor de bază, ca mustul și vinul, de la prelucrarea strugurilor și condiționarea vinurilor, rezultă și însemnate cantități de alte produse, grupate sub numele generic de produse secundare sau subproduse. Elaborarea vinului este un proces tehnologic foarte complex dar și costisitor financiar, deoarece numai 70 % din materia folosită este pentru producerea vinului, iar restul de până la 30 % sunt considerate deșeuri vinicole. Vinificația generează reziduuri solide (ciorchini, tescovină de struguri dulce sau fermentată) și lichide (sediment de drojdie de vin, piatră de vin, etc.), denumite „produse vinicole secundare”, care, în conformitate cu Regulamentele europene actuale, trebuie să fie eliminate în conformitate cu regulamentele de protecție a mediului înconjurător. Tehnologiile de valorificare a subproduselor vinicole se realizează în condiții tehnicoecologice avantajoase. Valorificarea complexă a subproduselor este determinată de ponderea mare a acestora și a substanțelor pe care le conțin (alcoolul etilic vinicol, acidul tartric și tartrații, uleiul de semințe, enocolorantul alimentar și făina furajeră), fiind utile diferitelor industrii (alimentară, chimică, farmaceutică, textilă, etc.) conform figurii 1.figuraFig. 1. Schema tehnologică de prelucrare complexă a tescovinei dulci. Deșeurile vinificației cauzează probleme ecologice, deoarece neutralizarea și utilizarea deșeurilor fermentative conținând diferiți compuși, prezintă un pericol pentru mediu și sănătatea populației. Realizările tehnico-științifice curente permit propunerea unor mijloace de valorificare a deșeurilor cu un avantaj economic remarcabil (biogaz, bioetanol și biohidrogen), uneori acesta fiind mai mare decât cel obținut în urma producerii vinului. În tehnologiile moderne de prelucrare a produselor viticole se prevede proiectarea și realizarea tehnologiilor integrate, în care produsul principal și produsele secundare să prezinte o atenție similară prin aplicarea unui grad de industrializare intensivă. Astfel, este evidentă importanța măsurilor ecologice de protecție a factorilor de mediu, fără a se pierde din vedere eficiența obișnuită prin valorificarea subproduselor.